OK
X
joc-școală
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (joc + școală)
1.
joc
(sportiv)
cu
caracter
de
antrenament.
teleșcoală
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (tele2- + şcoală)
1.
prezentare
de
lecții
pentru
elevi
la
televizor.
agitație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitaţiia)
1.
mișcare
prelungită;
clătinare.
2.
stare
de
neliniște,
de
tulburare,
de
enervare.
3.
tumult,
zarvă,
răscoală.
alexandrin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1.
referitor
la
civilizația
elenistică
din
Alexandria;
din
epoca
elenistică.
2.
școala
~ă
=
numele
mai
multor
școli
filozofice
de
orientare
mistică
și
eclectică
din
perioada
elenismului
târziu.
3.
de
o
subtilitate
excesivă.
4.
artă
~ă
=
artă
greacă
din
epoca
elenistică
în
Egiptul
ptolemeic;
vers
~
(și
s.
m.)
=
vers
iambic
de
12
silabe,
cu
cezură
la
mijloc,
specific
poeziei
clasice
franceze;
poezie
~ă
=
poezie
de
tip
rafinat,
erudit,
uneori
ezoteric,
proprie
epocii
alexandrine.
antropologic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anthropologique)
1.
referitor
la
antropologie.
2.
școală
~ă
=
a)
școală
întemeiată
de
Lombroso,
care
concepea
infracțiunea
ca
un
produs
al
factorilor
biologici,
iar
pe
infractor
ca
un
tip
înnăscut
de
„om
criminal”;
b)
orientare
sociologică
care
susține
în
mod
eronat
că
viața
socială
a
popoarelor
este
determinată
de
caracteristicile
anatomo-fiziologice
ale
rasei.
aplicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. application, lat. applicatio)
1.
punere
în
practică;
aplicare.
2.
punct
de
~
=
punct
în
care
se
exercită
o
forță
asupra
unui
corp;
școală
de
~
=
instituție
școlară
atașată
pe
lângă
o
instituție
de
pregătire
a
cadrelor,
în
care
se
face
practică
pedagogică.
3.
(mil.)
formă
de
pregătire
a
comandamentelor
și
trupelor
prin
rezolvarea
unor
situații
de
luptă
ipotetice.
4.
(fig.)
aptitudine,
talent.
autarhie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. autarchie)
1.
politică
de
izolare
a
unui
stat
care
își
satisface
nevoile
economice
prin
propriile-i
puteri.
2.
regim
economic
în
care
un
stat
nu
desfășoară
sau
desfășoară
puține
schimburi
comerciale
cu
lumea
exterioară,
fie
prin
politică
deliberată,
fie
forțat
de
circumstanțe
(război,
embargo
etc.);
economie
închisă.
3.
starea
unei
colectivități
autosuficiente
pentru
producția
și
consumul
de
bunuri.
4.
(în
școala
cinicilor)
independența
indivizilor
de
toate
convențiile
sociale,
considerate
ca
străine
naturii.
5.
(var.)
autarchie.
auto
Parte de vorbire:
I. s.n., II. adj. invar.
Etimologie: (fr., germ. auto)
1.
I.
vehicul
cu
motor;
automobil.
2.
II.
(despre
transporturi,
tracțiune)
făcut
cu
un
autovehicul;
de
automobil.
3.
salon
~
=
eveniment
anual
în
cadrul
căruia
producătorii
își
prezintă
ultimele
modele.
4.
școală
~
=
școală
pentru
învățarea
conducerii
automobilului
și
a
normelor
de
circulație,
precum
și
pregătirea
candidaților
pentru
obținerea
permisului
de
conducere;
școală
de
șoferi.