canțonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canzone)

1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe.
2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renașterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică.

cantona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cantonner)

1. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament.
2. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic).

cantonadă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. cantonade)

1. fiecare parte laterală a scenei unde aveau loc anumiți spectatori privilegiați.
2. o parte a teatrului amplasată lateral, în spatele decorurilor și ascunsă de spectatori; culise.
3. a vorbi la ~ = a se adresa unei persoane care nu se află pe scenă.

cantonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cantonal)

1. care este relativ, care este specific cantonului.
2. drum ~ = drum care leagă două cantoane învecinate.

cantonament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantonnement)

1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.

bivuac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bivouac)

1. cantonament de trupe (în corturi) în afara localităților.
2. adăpost pentru noapte făcut de alpiniști sau turiști.

cantona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cantonner)

1. intr., tr. (despre trupe) a (se) instala vremelnic într-un cantonament.
2. refl. (fig.) a se stabili, a se limita (rigid, mecanic).

cantonament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantonnement)

1. staționare vremelnică (a trupelor în marș) într-o localitate; loc unde sunt cantonate trupe.
2. loc amenajat pentru antrenamentul sportivilor.

cartier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quartier)

1. parte a unui oraș, deosebită de celelalte printr-un caracter specific, propriu; locuitorii respectivi.
2. comandament al unei mari unități militare.
3. marele ~ general = organul suprem de conducere a armatei în timp de război.
4. loc unde este cantonată o armată; tabără.
5. porțiune a unei nave în fiecare bord înapoia traversului, deasupra liniei de plutire.
6. porțiune a unei vergi, între bază și capătul ei.
7. (herald.) fiecare din compartimentele unui scut.

încartirui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (în- + cartirui)

1. a pregăti instalarea unei unități militare într-un cantonament; a cartirui.