OK
X
abundent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. abondant, lat. abundant)
1.
care
abundă;
în
cantitate
mare;
profuz.
2.
(var.)
abundant.
3.
(antonim)
rar.
abundent; copios; numeros
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
copiosus;
copiose;
abundans
2.
FR
copieux;
abondant;
nombreux
3.
EN
copious;
abundant;
plentiful
4.
DE
reichlich;
zahlreich
5.
RU
обильный;
многочисленый
6.
HU
bőséges;
számos
abundență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)
1.
cantitate
mare,
belșug;
bogăție.
2.
cornul
~ei
=
corn
cu
fructe
și
flori,
simbol
al
belșugului.
3.
(biol.)
număr
al
indivizilor
unei
specii
dintr-un
releveu.
abundență
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
abundantia
2.
FR
abondance
3.
EN
abundance
4.
DE
Abundanz;
große
Fülle
5.
RU
обилие
6.
HU
abundancia,
bőség
afluență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affluence, lat. affluentia)
1.
acces
al
apei
superficiale
sau
subterane
într-un
râu,
lac
ori
mare.
2.
mulțime
de
oameni;
îmbulzeală,
aflux.
3.
cantitate
mare,
abundență.
aversă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. averse)
1.
ploaie
abundență,
bruscă
și
de
scurtă
durată.
balsamic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. balsamique)
1.
care
conține
balsam;
parfumat
cu
balsam
sau
evocând
mirosul
de
balsam.
2.
care
ține
de
balsam,
care
se
referă
la
balsam;
(înv.)
balsamiu.
3.
care
are
o
proprietate,
virtute
sau
calitate
analogă
cu
cea
a
balsamului.
4.
(medicina)
califică
un
medicament
care
este
utilizat
sau
care
este
el
însuși
un
balsam.
5.
care
calmează
mucoasele
inflamate
și
care
frânează
secrețiile
abundente.
6.
plantă
~ă
=
plantă
care
secretă
balsam
sau
exală
un
miros
plăcut.
7.
oțet
~
=
tip
de
oțet
cu
aromă
dulce-acrișoară
produs
în
Italia
din
must
de
struguri
fiert.
8.
(fig.)
care
vindecă
bolile
sufletului.
bronhoree
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bronchorhée)
1.
expectorație
abundentă,
provocată
de
o
bronșită
cronică.
cataclismic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cataclysmique)
1.
cu
caracter
de
cataclism.
2.
referitor
la
un
cataclism
geologic,
meteorologic
etc.
3.
care
arată
ca
un
cataclism,
greu
de
oprit.
4.
(med.)
hemoragie
~ă
=
sângerare
abundentă
și
dificil
de
oprit.
chionofob, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. chionophobe)
1.
(despre
organisme)
care
în
regiunile
cu
zăpadă
abundentă
pier,
din
cauza
lipsei
de
hrană,
sau
sunt
nevoite
să
migreze.