Dictionar

aglutina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agglutiner, lat. agglutinare)

1. refl. a se uni, a se lipi strâns.
 

aglutinant

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agglutinans
2. FR agglutinant
3. EN agglutinating
4. DE anklebend
5. RU arrлютинирующийся
6. HU összeragadó, agglutinációs
 

aglutinant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)

1. adj. care aglutinează.
2. care se lipește.
3. limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor atașate la rădăcina cuvântului.
4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.
5. s.n. substanță care are proprietatea de a coagula coloizii.
6. material de legătură între agregate.
 

aglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aglutina)

1. acțiunea de a se aglutina.
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule.
4. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
 

aglutinare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agglutinatio
2. FR agglutination
3. EN agglutination
4. DE Agglutination; Verklumpung; Verklebung
5. RU arrлютинaция
6. HU odaragadás, összetapadás, agglutináció
 

aglutinat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agglutinatus
2. FR agglutiné; accollé
3. EN agglutinate; glued together
4. DE angeklebt; agglutiniert; zusammengeballt; verklebt; verklumpt
5. RU склеенный; arrлютинировaнный
6. HU összeragadt, összetapadt, agglutináló
 

aglutinat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. agglutiné, lat. agglutinatus)

1. adj. alipit.
2. (bot.) acolat.
3. (despre materiale) ale cărui particule sunt lipite unele de altele prin adeziune.
4. s.n. aglutinare.
 

aglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aglutina)

1. acțiunea de a se aglutina.
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor și a altor celule.
4. (lingv.) alipire și a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
 

aglutinină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agglutinine)

1. anticorp care se formează în sistemul reticular și limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.
 

aglutinoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. agglutinoscope)

1. aparat pentru observarea aglutinării bacteriilor sau a unor componenți celulari, sub influența aglutininei din serul sangvin.
 

autoaglomerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + aglomerare)

1. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglutinare.
 

autoaglutinare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. auto-agglutination)

1. (biol.) aglutinare a globulelor roșii din sânge.
2. proces prin care unii cărbuni aglutinați pot fi brichetați, prin încălzire, fără lianți; autoaglomerare.
 

basc 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basque)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei.
2. (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci.