OK
X
amalgamator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amalgamateur)
1.
utilaj
pentru
extragerea
aurului
din
minereuri.
amator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (fr. amateur, lat. amator)
1.
(cel)
care
manifestă
o
plăcere
deosebită
pentru
ceva;
(cel)
dispus
să
cumpere
ceva.
2.
(cel)
care
are
preocupări
pentru
artă,
un
sport
etc.,
fără
a
exercita
ca
profesionist;
diletant.
amatorism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. amateurisme)
1.
practicare,
ca
amator,
a
unui
sport,
a
unei
arte
etc.;
diletantism.
2.
caracter
al
celui
care
exercită
o
meserie,
o
artă
etc.,
ca
amator,
cu
mai
puțină
calificare
decât
profesionistul.
3.
(prin
extensie)
caracter
de
amator
al
muncii
unor
persoane
necalificate
sau
neglijente.
amatoristic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (amator + -istic)
1.
care
sugerează
sau
reflectă
eforturile
unui
amator;
care
nu
pare
profesionist.
micolog amator
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
amicus
fungorum;
mycophilus
2.
FR
mycophile;
profane;
amateur
3.
EN
outsider
4.
DE
Pilzfreund;
Laie
5.
RU
rрибник
6.
HU
amatőr
mikológus
nociv; vătămător
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
noxius;
nocens;
pernicious
2.
FR
malfaisant;
délétere;
funeste;
maléfique;
nocif;
nuisible
3.
EN
inimical;
deleterious;
harmful;
noxious;
injurious
4.
DE
schädlich;
gefährlich
5.
RU
вредный;
пarубный;
rубительный;
rибельный
6.
HU
ártalmas;
káros,
kártékony,
kártevő
acnee
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acné)
1.
(med.)
afecțiune
inflamatorie
a
glandelor
piloseboreice,
prin
apariția
de
coșuri,
puncte
negre
etc.
pe
piele;
este
o
boală
inflamatorie
a
pielii
în
care
glandele
sebacee
joacă
un
rol
cheie.
aficionado
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr., sp. aficionado)
1.
amator
de
lupte
cu
tauri;
(prin
ext.)
persoană
care
este
pasionată
de
ceva.
albugo
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. albugo)
1.
opacifiere
inflamatorie
a
corneei,
sub
formă
de
pată
albă.
2.
pată
albă
care
se
formează
pe
unghie.
aligator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. alligator)
1.
crocodil
lung,
cu
botul
lat,
din
fluviile
Americii
și
ale
Chinei.
2.
(fam.)
amator
pasionat
de
muzică
(de
jaz);
fan.
amatorism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. amateurisme)
1.
practicare,
ca
amator,
a
unui
sport,
a
unei
arte
etc.;
diletantism.
2.
caracter
al
celui
care
exercită
o
meserie,
o
artă
etc.,
ca
amator,
cu
mai
puțină
calificare
decât
profesionistul.
3.
(prin
extensie)
caracter
de
amator
al
muncii
unor
persoane
necalificate
sau
neglijente.
analist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. analyste)
1.
specialist
în
analiza
matematică,
informatică,
economică,
psihologică
etc.
2.
(psihanaliză)
persoană
care
efectuează
o
analiză;
psihanalist.
3.
(inform.)
~
programator
=
specialist
care
selectează
metodele
de
utilizat
pentru
a
rezolva
o
problemă
pe
computer.
4.
(economie)
~
financiar
=
specialist
angajat
de
bănci,
societăți
financiare
sau
persoane
fizice,
care
este
însărcinat
cu
studierea
documentelor
financiare
emanate
de
companii
pentru
a
trage
concluzii
despre
solvabilitatea
acestora,
perspectivele
acestora
și
mișcarea
titlurilor
lor
în
bursă.