convorbire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (convorbi)

1. discuție, conversație.
2. ~ telefonică = discuție prin telefon.

adițional, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. additionnel)

1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.
2. (chim.) de adiție.
3. s. f. convorbire telefonică suplimentară față de convorbirile incluse în preț.

aparteu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aparté)

1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
3. (antonim) dialog.

colocuțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. collocutio)

1. convorbire, conversație.

colocviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. colloquium)

1. convorbire, discuție (științifică); simpozion.
2. formă de examinare a cunoștințelor prin discuții între profesori și studenți, elevi etc.

conferință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conférence, lat. conferentia)

1. expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul științei, artei etc.
2. reuniune a reprezentanților unor state, organizații etc. pentru a discuta și a lua hotărâri în anumite chestiuni.
3. ~ la nivel înalt = întrunire a unor șefi de state sau de guverne.
4. for superior al unei organizații de partid, care se întrunește pentru a dezbate probleme ale organizației, a alege organele sale de conducere etc.
5. consfătuire, convorbire.
6. ~ de presă = întâlnire între o personalitate a vieții politice, sociale sau culturale și reprezentanți ai presei.

conversație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conversation, lat. conversatio)

1. discuție, convorbire.