OK
X
dezbate
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. débattre)
1.
a
discuta,
a
supune
unei
largi
discuții
(o
chestiune,
un
proiect
de
lege
etc.).
2.
(jur.)
a
judeca
în
fond
(un
proces).
dezbatere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (dezbate)
1.
acțiunea
de
a
dezbate;
analiză
amănunțită;
discuție
asupra
unei
probleme
de
interes
obștesc.
act
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)
1.
manifestare
a
unei
activități;
acțiune,
faptă.
2.
a
face
~
de
prezență
=
a
apărea
undeva,
obligat
sau
din
politețe.
3.
document,
înscris
oficial.
4.
~
de
acuzare
=
concluzie
scrisă
asupra
anchetării
unei
cauze
penale,
bază
la
dezbaterile
unui
proces.
5.
diviziune
a
unei
opere
dramatice.
6.
~
sexual
=
împreunare
sexuală
între
doi
indivizi;
contact
sexual.
amenda (2)
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. amender)
1.
a
modifica
în
vederea
îmbunătățirii.
2.
a
corecta
un
proiect
de
lege
sau
o
propunere
legislativă,
în
timpul
dezbaterilor
parlamentare,
în
vederea
îmbunătățirii
acestuia;
a
îmbunătăți
prin
amendamente
(o
lege).
3.
a
ameliora
natura
solului
prin
introducerea
unor
substanțe.
4.
(jur.)
a
modifica,
a
îmbunătăți
condiția
unei
persoane
prin
reeducare.
conclusum
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. conclusum)
1.
decizie
a
anumitor
adunări
(diete
germanice
etc.).
2.
notă
rezumând
dezbateri
diplomatice.
concluzie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1.
judecată
care
rezultă
dintr-un
șir
de
constatări
sau
argumente;
încheiere.
2.
ultima
parte
a
unei
expuneri,
a
unei
opere.
3.
(muz.)
ultima
secțiune
din
expoziția
unei
sonate.
4.
a
trage
~ii
=
a
rezuma
ideile
emise
de
participanții
la
o
dezbatere.
5.
judecată
finală
a
unui
silogism.
6.
(mat.)
parte
din
enunțul
unei
teoreme
al
cărei
adevăr
se
deduce
prin
demonstrație.
7.
(pl.)
încheiere
a
unei
chestiuni
făcută
de
o
autoritate
judiciară
sau
ministerială;
aviz,
propunere.
8.
a
pune
~ii
=
a
formula
pe
scurt
acuzarea
(sau
apărarea)
într-un
proces.
conduce
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. conducere)
1.
tr.
a
îndruma
un
grup
de
oameni,
o
instituție,
o
organizație.
2.
(sport)
a
fi
în
fruntea
clasamentului.
3.
(fig.
a
dirija
o
discuție;
a
călăuzi,
a
supraveghea
desfășurarea
unei
dezbateri.
4.
a
acompania,
a
însoți
pe
cineva.
5.
a
dirija
mișcarea,
mersul
unui
vehicul;
a
șofa.
6.
refl.
a
se
comporta,
a
se
orienta
(după).
conferință
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conférence, lat. conferentia)
1.
expunere
făcută
în
public
asupra
unei
teme
din
domeniul
științei,
artei
etc.
2.
reuniune
a
reprezentanților
unor
state,
organizații
etc.
pentru
a
discuta
și
a
lua
hotărâri
în
anumite
chestiuni.
3.
~
la
nivel
înalt
=
întrunire
a
unor
șefi
de
state
sau
de
guverne.
4.
for
superior
al
unei
organizații
de
partid,
care
se
întrunește
pentru
a
dezbate
probleme
ale
organizației,
a
alege
organele
sale
de
conducere
etc.
5.
consfătuire,
convorbire.
6.
~
de
presă
=
întâlnire
între
o
personalitate
a
vieții
politice,
sociale
sau
culturale
și
reprezentanți
ai
presei.