locomotivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. locomotive, germ. Lokomotive)

1. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, pentru a tracta vagoanele.

crocodil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crocodile, lat. crocodilus)

1. reptilă mare, amfibie, din regiunile tropicale, cu corpul acoperit cu plăci osoase, cu coadă lungă și cap alungit.
2. (fam.) lacrimi de ~ = plâns prefăcut, ipocrit.
3. dispozitiv de comandă automată pentru semnalizare, pe locomotiva unui tren în mers, a poziției semnalelor de acoperire a liniei.
4. (mar.) dispozitiv cu care se imobilizează o parâmă.
5. clemă pentru legături electrice provizorii.

decapode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décapode/s/)

1. pl. ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare.
2. subordin de cefalopode cu zece tentacule și un rudiment de cochilie.
3. (sg.) locomotivă cu abur având cinci osii motoare cuplate.

gara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. garer)

1. a adăposti (automobile, tramvaie etc.) într-un garaj sau într-un depou; a trage o locomotivă, un tren pe o linie de garaj.

garnitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garniture)

1. accesoriu pentru împodobirea sau completarea unui lucru; podoabă, ornament.
2. adaos de legume, salată etc. care se servește la friptură.
3. element plastic de etanșare între piesele rigide; ansamblu de piese demontabile care se fixează pe piese supuse uzurii prin frecare, pentru a le proteja.
4. ansamblu de obiecte, piese, scule etc. care formează un asortiment complet.
5. totalitatea pieselor de același fel ale unei mașini.
6. echipă (completă).
7. ~ de tren = ansamblu format din locomotivă și vagoanele unui tren.
8. greementul unui catarg, unei vergi, unei vele.
9. ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor din celulele somatice ale unui individ.
10. (poligr.) ~ de litere = serie de caractere de același fel, dar de corpuri diferite.

LOCO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. loco-, cf. lat. locus)

1. „(referitor la un) loc, în locul; locomotivă”.

locomotor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. locomoteur)

1. adj. (despre mușchi, organe etc.) care servește pentru locomoție.
2. s. n. locomotivă cu motor electric.