Dictionar

mantie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (slav. mantija)

1. veșmânt asemănător cu o pelerină lungă și largă, care se purta peste celelalte haine.
2. haină de postav lungă și largă, purtată mai ales de călugări, peste altă îmbrăcăminte.
3. (expr.) a lua sub ~ = a proteja, a ocroti.
 

-MANT, -MANŢIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (it. -mante, cf. gr. mantis, manteia)

1. „prezicere, divinație”.
 

-MANȚIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. manteia „ghicit, prezicere”)

1. „prezicere, divinație”.
 

acromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acro- + -manţie)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformația norilor.
 

cartomanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cartomanzia)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc.
 

catoptromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catoptromancie)

1. divinație cu ajutorul oglinzilor.
 

chiromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. chiromanzia, fr. chiromancie)

1. pretinsă putere de ghicire a viitorului după liniile palmei.
 

cagulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cagoule)

1. mantie cu glugă purtată de călugări.
2. glugă (cu deschizături pentru ochi).
3. parte a unei măști de gaze, din cauciuc, ce acoperă capul, trecând peste urechi.
 

curtină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courtine)

1. fiecare dintre părțile care alcătuiau blazonul mantiei regale (în Franța).
2. zid de apărare al unei cetăți între două turnuri sau bastioane succesive.
3. masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, dintr-o singură specie.
 

dalmatică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. dalmatica, fr. dalmatique)

1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împărații romani.
2. mantie de ceremonie a regilor Franței.
3. veșmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părți, purtat de diaconi și episcopi.
4. îmbrăcăminte cu care sunt înfățișați îngerii, sub formă de rochie lungă.
 

domino

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. domino)

1. joc de societate format din cel puțin 28 de piese plate, dreptunghiulare, însemnate cu puncte (de la 0 până la 6).
2. principiul ~ului = fenomen de cădere în lanț al complicilor.
3. costumație de bal mascat, dintr-o mantie neagră cu glugă.
4. persoană cu o asemenea costumație.
 

grafomant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. grafomante)

1. I. referitor la grafomanție; de grafomanție.
2. II. specialist în grafomanție.
3. persoană care pretinde că poate descifra caracterul unei persoane și viitorul ei din analiza scrisului.
 

hamadrias

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hamadryas)

1. maimuță cinocefală din familia pavianilor, trăind în cete în nord-estul Africii și în Pen. Arabică, la care masculul poartă o frumoasă mantie de blană argintie care îi acoperă umerii.
2. naja de India.
3. fluture danaidă din sud-estul Asiei.