OK
X
pact
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pacte, lat. pactum)
1.
tratat,
acord,
convenție
între
mai
multe
state,
prin
care
se
stabilesc
anumite
drepturi
și
obligații
reciproce.
2.
învoială,
înțelegere.
impact
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. impact, lat. impactus)
1.
coliziune
a
două
sau
a
mai
multor
corpuri,
dintre
care
cel
puțin
unul
este
în
mișcare.
2.
ciocnire,
incidență.
3.
(fig.)
efect
de
șoc,
de
surpriză.
4.
influență,
efect.
5.
contact,
lovire.
6.
relație;
întâlnire,
incidență.
7.
prezență.
pactiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. pactiser)
1.
a
încheia
un
pact
cu
cineva;
a
se
înțelege,
a
cădea
la
învoială;
a
face
cauză
comună
cu
un
adversar.
adhocrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)
1.
(în
sociologia
și
viitorologia
politică
contemporană)
instabilitatea
cronică
pe
care
o
cunosc
diferitele
forme
de
organizare
(economică
și
socială)
ca
urmare
a
impactului
societății
capitaliste
dezvoltate
cu
revoluția
științifico-tehnică.
afanit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. aphanite)
1.
rocă
cu
granule
fine,
cu
o
contextură
compactă.
anatexie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anatexie)
1.
transformare
a
rocilor
din
zonele
adânci
ale
scoarței
Pământului
în
mase
compacte
de
gresie
și
granit.
atlantism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. atlantisme)
1.
doctrină
a
partizanilor
pactului
atlantic.
bazalt
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. basalte, lat. basaltes)
1.
rocă
magmatică
efuzivă
cu
structură
porfirică,
compactă,
la
construcții
și
pavaje.
cartă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. charte, lat. charta)
1.
(în
evul
mediu)
act
care
emană
de
la
un
suveran,
destinat
a
consemna
unele
drepturi
sau
libertăți.
2.
convenție,
pact
politic
fundamental.
3.
act
care
stabilește
funcționarea
unei
organizații
internaționale.