cataractă 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta, gr. kataraktes)

1. cascadă.

cataractă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cataracte, lat. cataracta)

1. opacificarea cristalinului, care produce o cecitate parțială sau completă; albeață.

cataral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catarrhal)

1. (med.) care se referă la catar (inflamație a mucoasei unui organ, adesea însoțită de secreție); care se datorează catarului.

catârar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (catâr + -ar)

1. păzitor sau mânător de catâri; (reg.) catârgiu.

cățărător

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (cățăra + suf. -ător)

1. adj. fixător, care se prinde.
2. (d. plante) care crește în sus, prinzându-se (cu cârceii) de crengi, ziduri etc.
3. (d. animale) care se urcă la mari înălțimi.
4. (d. păsări) care se agață cu ghearele de crengi înalte, ziduri etc.
5. s.m.f., adj. (persoană) care se cațără.
6. s.f. (ornit.; reg.) ciocănitoare.
7. s.f. (ornit.; reg.) scorțar.

cățărătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cățăra + -tură)

1. urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor et cetera); cățărare, cățărat.
2. urcare a caprelor de munte pe pante repezi; cățărare, cățărat.

blenoftalmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. blennophtalmia)

1. inflamație catarală a conjunctivei.
2. secreție conjunctivală exagerată.

cambriolaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cambriolage)

1. acțiunea de a cambriola și rezultatul ei; cambriolare.
2. furt calificat dintr-o proprietate după ce s-a intrat în ea prin efracție, cățărare sau folosind chei false.

cascadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cascade)

1. cădere naturală de apă de la o mare înălțime; cataractă.
2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
3. ~ de râs = râs sacadat și prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice.
4. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior.
5. succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
6. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.

cianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cyanopsie)

1. (med.) defect de vedere, în care obiectele apar colorate în albastru, adesea fiind consecința temporară a îndepărtării cataractei.

ciclonastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclonastie)

1. însușire a plantelor urcătoare de a se cățăra prin mișcări de răsucire în jurul suportului.

convolvulacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convolvulacées)

1. familie de plante dicotiledonate gamopetale care se cațără prin răsucire.