brahmanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brahmanisme)

1. complex de religii indice, cu caracter politeist, a căror divinitate supremă este Brahma.

brahman, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f., III. s.f. pl., IV. s.m.  
Etimologie: (fr. brahmane)

1. I. referitor la brahmanism; brahmanic.
2. II. membru al castei preoțești, prima dintre cele patru caste indiene.
3. III. imnuri vedice și comentariul lor; comentarii ale vedelor cuprinzând și numeroase tradiții și legende populare.
4. IV. unul dintre cei patru preoți din India care celebrau sacrificiul vedic; brahmin, bramin.

indian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din India.
2. amerindian.
3. adj. care aparține Indiei; indic; hindus.
4. arta ~ă = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului.

mantra

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mantra)

1. inv. (în brahmanism) formulă sacră.

tantrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tantrisme)

1. curent religios hinduist, apărut ca o reacție împotriva interdicțiilor religioase și sociale ale brahmanismului, care introduce în cult unele elemente populare.

vedanta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vedanta)

1. școală filozofică indiană, fondată în sec. IV a. Chr., a cărei doctrină idealist-obiectivă a devenit baza brahmanismului și apoi a hinduismului.

vedic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. védique)

1. referitor la Vede, al Vedelor.
2. limbă ~ă (și s. f.) = forma arhaică a sanscritei, în care sunt scrise Vedele; religie ~ă = religie antică indiană, anterioară brahmanismului, bazată pe Vede.