OK
X
convorbire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (convorbi)
1.
discuție,
conversație.
2.
~
telefonică
=
discuție
prin
telefon.
adițional, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. additionnel)
1.
adj.
care
reprezintă
un
adaos;
suplimentar;
supranumerar.
2.
(chim.)
de
adiție.
3.
s.
f.
convorbire
telefonică
suplimentară
față
de
convorbirile
incluse
în
preț.
aparteu
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aparté)
1.
(teatru)
monolog
sau
scurtă
replică
teatrală
care
nu
este
auzită
de
celelalte
personaje
din
scenă,
ci
doar
de
spectatori.
2.
(prin
ext.)
conversație
secretă;
convorbire
între
patru
ochi.
3.
(antonim)
dialog.
colocuțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. collocutio)
1.
convorbire,
conversație.
colocviu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. colloquium)
1.
convorbire,
discuție
(științifică);
simpozion.
2.
formă
de
examinare
a
cunoștințelor
prin
discuții
între
profesori
și
studenți,
elevi
etc.
conferință
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conférence, lat. conferentia)
1.
expunere
făcută
în
public
asupra
unei
teme
din
domeniul
științei,
artei
etc.
2.
reuniune
a
reprezentanților
unor
state,
organizații
etc.
pentru
a
discuta
și
a
lua
hotărâri
în
anumite
chestiuni.
3.
~
la
nivel
înalt
=
întrunire
a
unor
șefi
de
state
sau
de
guverne.
4.
for
superior
al
unei
organizații
de
partid,
care
se
întrunește
pentru
a
dezbate
probleme
ale
organizației,
a
alege
organele
sale
de
conducere
etc.
5.
consfătuire,
convorbire.
6.
~
de
presă
=
întâlnire
între
o
personalitate
a
vieții
politice,
sociale
sau
culturale
și
reprezentanți
ai
presei.
conversație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. conversation, lat. conversatio)
1.
discuție,
convorbire.