ocazie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. occaison, germ. Okasion, lat. occasio)
Etimologie: (fr. occaison, germ. Okasion, lat. occasio)
1. situație, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare.
2. de ~ = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus. a da ~a = a ocaziona.
3. mijloc de locomoție, vehicul ivit din întâmplare.