recrut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rekrut, rus. rekrut)

1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme.
2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare.

recruta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. recruter, germ. rekrutieren)

1. tr. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola.
2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.)Iintr. a se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei.

recrutație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (recruta + -(a)ție)

1. înscriere în evidența autorităților militare, în vederea încorporării; recrutare.
2. măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea unor bunuri (cai, vehicule, locuințe, alimente etc.) pentru nevoile armatei sau ale unor anumite autorități; rechiziție.
3. (var.) (înv.) recrutațiune.

recrutător

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (recruta + -[ă]tor)

1. persoană care recrutează, care înrolează, care caută susținători; recrutor.
2. militar însărcinat cu recrutarea soldaților; recrutor.
3. persoană care recrutează pentru un partid, o asociație, folosind uneori propagandă mincinoasă; recrutor.

recrutoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (recruta + -oare)

1. femeie care recrutează sau angajează personal.

recrutor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. recruteur)

1. persoană care face recrutări din armată.
2. cel care recrutează membri pentru un partid, o asociație.

auxilium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auxilium)

1. trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor și recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor.

cens

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii și al cetățenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestație anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales.

conscrie

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după lat. conscribere)

1. a chema în serviciul militar; a înrola, a recruta.
2. a consemna, a înscrie într-un registru oficial.

conscriptibil, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (fr. conscriptible)

1. care poate fi recrutat.
2. susceptibil de a fi chemat prin conscripție.

conscripție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conscription, lat. conscriptio)

1. recrutare.
2. redactare a unei legi.

instructor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. instructeur, rus. instruktor)

1. cel care instruiește, care face o muncă de instruire.
2. (armată) responsabil cu instruirea recruților, soldaților.