Dictionar

reversibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réversible)

1. care poate reveni la starea inițială.
2. (jur.; despre bunuri) care urmează să revină la fostul proprietar.
3. (despre rente, pensii) care, la moartea titularului, poate trece asupra altei persoane.
4. (despre fenomene, reacții) care se poate mișca în două sensuri opuse.
5. (despre propoziții) care nu-și modifică înțelesul când se schimbă diateza verbului.
 

reversibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réversibilité)

1. faptul, proprietatea de a fi reversibil.
2. (arte) posibilitatea îndepărtării unui strat de vernis, la restaurarea unei picturi, pentru a putea fi reînnoit.
3. (anton.) ireversibilitate.
 

amnezic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amnésique)

1. I. (med.) care se referă la amnezie; care este afectat de amnezie.
2. (med.) ictus ~ = sindrom neurologic care se caracterizează printr-o pierdere bruscă de memorie (această tulburare este reversibilă în câteva ore și este considerată benignă); amnezie globală tranzitorie.
3. II. persoană care a fost atinsă de amnezie.
 

anamorfoza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. anamorphoser)

1. a efectua o anamorfozare.
2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.
3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.
 

bronșectazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bronchectasie)

1. (med.) dilatația ireversibilă a unei bronhii sau a unui segment de bronhie, localizată sau difuză; dilatație a bronhiilor.
 

ciclofrenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclophrénie)

1. tulburare psihică cu caracter reversibil periodic, afectiv.
 

diapozitiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diapositive)

1. imagine fotogenică înregistrată pe peliculă reversibilă, colorată sau alb-negru, într-o ramă, care poate fi observată prin proiectare pe un ecran sau prin privire directă într-o vizioneză.
 

disocia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dissocier, lat. dissociare)

1. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinații) a (se) descompune temporar.
2. tr. a despărți, a separa (noțiuni, probleme etc.).