Dictionar

amabile

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. amabile)

1. (muzică) marchează o execuție grațioasă și plăcută.
 

amabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amabilité, lat. amabilitas)

1. însușirea de a fi amabil; calitatea unei persoane amabile.
2. firea unei persoane vrednice de iubit.
3. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment.
4. (antonime) grosolănie, răutate.
 

artificiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. artificium, după fr. artifice)

1. mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii ușor inflamabile, care produc efecte de lumină și culori.
 

brulot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brûlot)

1. (ant.) mașină de război cu care se lansau torțe aprinse.
2. vechi vas de război cu materiale inflamabile aprinse, împinse către corăbiile dușmane.
 

gazoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gazoscope)

1. aparat pentru detectarea prezenței gazelor inflamabile în galeriile subterane din mine.
 

ignifug, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ignifuge)

1. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu.
2. (despre substanțe, produse etc.) care face ca un obiect să nu fie inflamabil (prin impregnare sau acoperire); care face neinflamabile obiectele combustibile.
 

insociabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insociabilité)

1. atitudinea cuiva care nu este capabil de relații amabile sau plăcute cu ceilalți; lipsă de sociabilitate; nesociabilitate.
2. incapacitatea de a trăi în societate.
3. (antonim) sociabilitate.