Dictionar

bădărănește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (bădăran + -ește)

1. în felul bădăranului; ca bădăranii; grosolan, mahalagește, mitocănește.
 

badian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. badiane)

1. arbust din Extremul Orient ale cărui frunze, flori și tulpină răspândesc un miros aromatic.
 

badijona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. badigeonner)

1. a unge cu o doctorie un organ sau o parte a corpului.
2. a unge trunchiul unui pom cu o soluție specială împotriva insectelor.
3. a acoperi o șosea asfaltată cu un strat de produs bituminos.
 

badijonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. badigeonnage)

1. acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonare, (rar) badijonat.
2. metodă care constă în acoperirea unui organ sau a unei părți a corpului cu o substanță farmaceutică.
3. ungere a trunchiului unui pom cu o soluție împotriva insectelor.
4. acoperire a unei șosele asfaltate cu un strat bituminos (sau cu o soluție impermeabilă).
 

badijonat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (badijona)

1. (despre organe sau părți ale corpului) care a fost uns cu un medicament.
2. (despre trunchiul unui pom) care a fost uns cu o soluție împotriva insectelor.
3. (despre șosele asfaltate) care a fost acoperit cu un strat bituminos (sau cu o soluție impermeabilă).
 

badina

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. badiner)

1. a glumi, a vorbi sau a scrie într-un mod vesel.
 

alboradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. alborada)

1. cântare în onoarea și sub fereastra cuiva în zori; albadă, aubadă.
 

anseride

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. anséridés)

1. familie de păsări palmipede, cum ar fi rața, gâsca, lebăda; anatide.
 

badijonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. badigeonnage)

1. acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonare, (rar) badijonat.
2. metodă care constă în acoperirea unui organ sau a unei părți a corpului cu o substanță farmaceutică.
3. ungere a trunchiului unui pom cu o soluție împotriva insectelor.
4. acoperire a unei șosele asfaltate cu un strat bituminos (sau cu o soluție impermeabilă).
 

beotism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béotisme)

1. caracter beoțian, lipsă de gust pentru disciplinele intelectuale; nivel intelectual scăzut din cauza lipsei de gândire critică.
2. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil și în limbă.
 

colutoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collutoire)

1. preparat de consistență vâscoasă, antiseptic sau antibiotic, în stomatologie, pentru badijonarea gingiilor și a pereților interni ai gurii.
 

crut

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (galeză crwth, engl. crowd)

1. instrument celtic antic asemănător cu o vioară, cu 3 sau 6 coarde pe care arcușul le făcea să vibreze, folosit de barzi și trubaduri ca instrument de acompaniament; cruth, crotă.