asindet
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. asyndète, gr. asyndeton)
Etimologie: (fr. asyndète, gr. asyndeton)
1. figură de stil constând în suprimarea conjuncțiilor copulative într-o frază, pentru a-i da expresie, dinamism.
2. (var.) asindeton.
3. (antonime) polisindet, polisindeton.