Dictionar

cucernici

Parte de vorbire:  vb. refl. (înv.)  
Etimologie: (v. cucernic)

1. a se smeri.
 

cuci roșii

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Amanita rubescens
2. FR amanite rougeâtre; amanite golmate
3. EN blusher
4. DE Perlpilz
5. RU мухомор крaснеющий
6. HU piruló galóca
 

cucuiat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg.)  
Etimologie: (cucui + -at)

1. (despre păsări) moțat.
2. (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele.
3. (despre oameni) cocoțat pe ceva.
 

cuculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuculle, lat. cucullus, glugă)

1. veșmânt cu glugă din stofă groasă și aspră, purtat de călugării catolici.
2. (bot.) organ concav în formă de capișon.
 

cuculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. cucullatus)

1. (despre flori) în formă de glugă sau capișon.
 

CUCULI- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. cucullus „glugă”)

1. „glugă, capișon, cornet”.
 

asalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. assalto)

1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistența inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acțiune, luptă avântată.
4. exercițiu de scrimă.
 

ascensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascension, lat. ascensio)

1. mișcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălțare (cu balonul).
3. (fig.) creștere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizație politică.
 

asediu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. assedio)

1. încercuire cu forțe armate a unui oraș, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri.
2. stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară.
 

asindeton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndète)

1. absența legăturii gramaticale între mai mulți termeni sau mai multe propoziții (ex. „an bun, an rău”).
2. figură retorică constând în îndepărtarea conjuncțiilor și adverbelor dintr-o frază (ex. „am venit, am văzut, am cucerit”).
3. (var.) asindet.
4. (antonime) polisindet, polisindeton.
 

bazileu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. basileus)

1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte.
3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă.
 

captiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. captiver, lat. captivare)

1. a face captiv.
2. a preocupa intens, a absorbi; a fermeca, a cuceri (pe cineva).