autor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. auteur, lat. auctor)

1. persoană care este la originea unui lucru; cel care face un lucru, o acțiune etc.
2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții.
3. (literatură) persoană care a scris o operă de literatură, de știință sau de artă; (specializat) scriitor.
4. (înv., fig.) Dumnezeu, principiu al tuturor lucrurilor.
5. (drept) persoană care a săvârșit o infracțiune (~ material) sau a incitat pe cineva să o comită (~ moral).
6. drepturi de ~ = sumă de bani cuvenită creatorului unei opere din vânzarea, reprezentarea, reproducerea sau executarea operei.
7. (muzică) cel care scrie textul unui cântec; textier.
8. (muzică) ~-compozitor-interpret = persoană care scrie versurile și compune muzica pentru melodiile pe care le interpretează.
9. (muzică) ~-compozitor = persoană care efectuează munca unui textier și compozitor, dar care nu interpretează melodiile pe care le creează.
10. (cinema) persoană sau persoane care realizează creația cinematografică a unei opere.
11. (radio, TV) persoană care participă la concepția unei emisiuni, program (emisiunea poate fi apoi creată de un producător).

chenzină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quinzaine)

1. retribuție cuvenită unei persoane pe o jumătate de lună.
2. perioadă de timp între o chenzină (1) și alta.

curtaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courtage)

1. ocupație de curtier; brokeraj.
2. scăzământ făcut sub formă de plată cuvenită curtierilor, pentru tranzacțiile și operațiile încheiate prin mijlocirea lor.

index

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. index)

1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice.
2. ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă.
3. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise.
4. a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos.
5. s. m. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.
6. degetul arătător.

manoperă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. monoeuvre, lat. manopera)

1. cantitatea de muncă (manuală) necesară pentru efectuarea unei lucrări; remunerația cuvenită pentru această muncă.
2. (fig.) uneltire, intrigă.

merita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mériter, lat. meritare)

1. a fi vrednic de ceva; a i se cuveni.
2. a justifica stima, prețuirea, interesul.
3. (despre mărfuri) a justifica prețul, a valora.