OK
X
fontă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fonte)
1.
aliaj
de
fier
și
carbon
folosit
la
elaborarea
oțelului
sau
pentru
turnarea
unor
piese.
fontanelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fontanelle, lat. fontanella)
1.
spațiu
neosificat
în
partea
superioară
a
craniului
unui
nou-născut;
moalele
capului.
refonta
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. refondre)
1.
retopi;
a
turna
din
nou.
2.
(fig.)
a
reface.
refontă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. refonte)
1.
refacere
(în
întregime).
antecreuzet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. avant-creuset)
1.
cuvă
cilindrică
pentru
acumularea
de
fontă
lichidă,
la
partea
din
față
a
creuzetului
cubiloului.
cefalocenteză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. céphalocentèse)
1.
(med.)
perforarea
craniului
la
nivelul
fontanelei
cu
ajutorul
unui
trocar
pentru
a-i
reduce
volumul
(în
caz
de
hidrocefalie);
puncție
cerebrală.
chiblă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. Kibble)
1.
vas
de
oțel
cu
care
se
ridică
la
suprafață
materialul
excavat
dintr-un
puț
de
mină.
2.
cutia
de
fontă
cu
care
se
transportă
zgura
în
siderurgie.
fațetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. facette)
1.
fiecare
dintre
fețele
mici
ale
unui
poliedru;
fiecare
dintre
fețele
unei
pietre
prețioase.
2.
~
de
cuțit
=
teșitură
a
muchiei
tăietoare
la
cuțitele
de
prelucrare
prin
așchiere.
3.
ochi
de
~e
=
ochi
compus
al
insectelor.
4.
(poligr.)
placă
de
fontă
pentru
fixarea
plăcilor
de
stereotipie.
fosfata
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. phosphater)
1.
a
îngrășa
cu
fosfați
terenurile
de
cultură.
2.
a
adăuga
fosfat
de
calciu
în
mustul
de
struguri
pentru
a
activa
fermentația
și
procentul
de
alcool
în
vin.
3.
a
acoperi
piesele
de
oțel
sau
de
fontă
cu
un
strat
protector,
anticorosiv,
de
fosfat
cristalin.
globular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. globulaire)
1.
ca
un
glob;
sferic.
2.
fontă
~ă
=
fontă
de
structură
granuloasă.
3.
referitor
la
globulele
sângelui.