Dictionar

dodecafonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dodécaphonie)

1. tehnică modernă de compoziție în muzică, care, pornind de la egalitatea celor 12 semitonuri ale gamei cromatice, furnizează compozitorului un sistem menit să înlocuiască, în condițiile atonalismului, regulile armoniei clasice bazate pe funcționalitatea acordurilor.
 

matrilocal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. matrilocal)

1. (despre un sistem de relații conjugale) în care bărbatul vine să locuiască în familia soției sale.
 

patrilocal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patrilocal)

1. (despre un sistem de relații conjugale) în care femeia vine să locuiască în familia soțului ei.
 

repetitor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. répétiteur, germ. Repetitor)

1. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreț sau instrumentist; corepetitor.
2. s. n. sală de meditații (într-un internat etc.).
3. aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic.
4. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă.
 

rezervație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réservation)

1. suprafață de teren delimitată, pentru ocrotirea florei, faunei și formațiunilor geologice rare.
2. teritoriu în unele state înlăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băștinași.
 

semanticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. semantiţism)

1. curent în lingvistica contemporană care susține că principala problemă a filozofiei ar fi limba, pe care o identifică cu logica și cu realitatea obiectivă, încercând să înlocuiască cercetarea științifică a realității cu analiza formală a sensului cuvintelor.