Dictionar

mensură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. mensura)

1. dimensiunile unui instrument muzical, raportul dintre diferitele lui părți componente.
 

agrimensură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. agrimensura)

1. tehnica măsurătorilor topografice și cadastrale simple ale terenurilor agricole.
 

comensura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. commensurare)

1. a măsura prin comparație; a compara.
 

mensurabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. mensurabilis)

1. care poate fi măsurat.
 

mensurabilitate

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. mensurabilité)

1. proprietatea, calitatea a ceea ce este măsurabil.
 

mensural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. mensural, lat. mensuralis)

1. (despre un sistem de notație mu-zicală) în care se precizează înălțimea și durata sunetelor.
 

mensuralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mensural/musik/ + -ism)

1. sistem de notație muzicală inventat de islamici, care permitea fie definite exact raporturile de valoare (de durată a sunetelor) dintre o notă și alta.
 

agrimensor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. agrimensore)

1. specialist în agrimensură; cel ce se ocupă cu topografia terenului.