plafon
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. plafond)
Etimologie: (fr. plafond)
1. tavan.
2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.).
3. nivel de altitudine.
4. înălțime maximă pe care o poate atinge un avion.
5. altitudine (partea inferioară) la care se găsește un strat de nori.