Dictionar

prefix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préfixe, lat. praefixus)

1. afix care se atașează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou.
2. (telec.) indicativ de apel; număr care indică o anumită localitate sau țară și trebuie format înaintea numărului de telefon al abonatului.
 

prefixa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. préfixer)

1. a atașa un prefix unui cuvânt.
 

prefixal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. préfixal)

1. (despre cuvinte) format cu ajutorul unui prefix.
 

prefixare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (prefixa)

1. acțiunea de a prefixa și rezultatul ei; formare a unui cuvânt cu ajutorul unui prefix; prefixație.
2. (antonim) deprefixare.
 

prefixație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préfixation)

1. prefixare.
 

prefixoid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. préfixoïde)

1. cuvânt folosit ca un prefix în compunerea savantă de termeni științifici și tehnici; pseudoprefix.
 

pseudoprefix

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pseudopréfixe)

1. cuvânt folosit ca prefix în compunerea savantă de termeni științifici și tehnici; prefixoid.
 

afix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcția, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
 

delocutiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (de- + locuţ/une/ + /t/iv)

1. (despre prefixe) de origine prepozițională, care formează cuvinte de la locuțiuni.
 

deprefixare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (de- + prefixare, cf. fr. dépréfixation)

1. înlăturare a unui prefix.
2. (lingvistică) crearea unui cuvânt nou prin suprimarea prefixului.
3. (antonime) prefixare, prefixație.
 

DEZ-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. dés-, cf. lat. dis)

1. „desfacere, negație”.
2. prefix care indică o acțiune contrarie celei indicate de cuvântul de bază.
 

diplasiasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat diplasiasmus, gr. diplasiasmos)

1. geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziția în înainte de vocală.
 

micromicrofarad

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. micromicrofarad)

1. unitate învechită de măsură a capacității electrice, conținând un prefix dublu metric nestandard, egală cu a bilioana parte dintr-un farad; picofarad.