retracta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rétracter)

1. tr. a retrage (o afirmație, un cuvânt etc.).
2. refl. (despre mușchi, țesuturi) a se zbârci.
3. (despre materiale) a se contracta.

aterizor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atterrisseur)

1. (aeronautică) dispozitiv plasat sub o aeronavă (retractabil în zbor) pe care se sprijină o aeronavă când se află la sol și care permite acesteia să decoleze și să aterizeze lin și fără riscuri; tren de aterizare.
2. (prin analogie) plutitoare care permit unui hidroavion să aterizeze lin pe apă.
3. (var.) aterisor.

cervicectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cervicectomie)

1. (med.) intervenție chirurgicală care presupune îndepărtarea colului uterin (poate fi necesară în cazul nașterilor care nu permit trecerea capului și dacă colul uterin este retractat).

dezice

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dédire)

1. tr. a nega, a retracta (ceva).
2. refl. a-și retrage cuvântul, a dezminți.

dezminți

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. démentir)

1. a declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespund adevărului.
2. a declara false (un zvon, o știre etc.); a infirma.
3. a retracta.
4. a nu răspunde așteptărilor, speranțelor.

epanortoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épanorthose, gr. epanorthosis)

1. figură retorică constând în retractarea sau reluarea a ceea ce s-a spus în același enunț, în scopul corectării enunțului sau a unei noțiuni; corecție.

inerție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inertie, lat. inertia)

1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie.
2. ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
3. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
4. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
5. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie.