rocă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. rocca, fr. roc)

1. asociație de minerale, agregat de compoziție aproape uniformă, care constiuie scoarța Pământului.

deroca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dérocher)

1. a sparge, a îndepărta pietrele de pe fundul unui râu, canal, port etc.

escroca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. escroquer)

1. a săvârși o escrocherie, a înșela.

ortorocă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. orthorock)

1. rocă metamorfică rezultată prin transformarea rocilor eruptive.

pararocă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (para1- + rocă)

1. rocă metamorfică provenită din transformarea rocilor sedimentare.

rocadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rocade, germ. Rockade)

1. (șah) mutare pe care fiecare jucător o poate efectua numai o singură dată în cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce lângă rege, iar acesta trece peste ea.
2. fel anumit de schimb de locuință.
3. comunicație paralelă cu linia frontului pe care se mișcă rezervele unei armate.
4. arteră de ~ = arteră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități.

rocaille

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rocaille)

1. stil ~ (și s. n.) = stil, bază de înflorire a rococoului, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, volute vegetale etc.).

acaustobiolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acaustobiolite)

1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.

acetilenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétylénique)

1. (despre compuși chimici) derivat din acetilenă.
2. hidrocarburi ~ce = alchine.

acrocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrocarpe)

1. (despre briofite) care prezintă acrocarpie.

aerocartograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocartographe)

1. aparat automat folosit în aerocartografie.

afanit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aphanite)

1. rocă cu granule fine, cu o contextură compactă.