translație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. translation, lat. translatio)

1. deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele acestora să se miște de-a lungul unor drepte paralele, parcurgând distanțe egale.
2. (mat.) transformare geometrică punctuală, determinată de un vector, astfel încât unui punct din spațiu să-i corespundă un alt punct.
3. (inform.) decalaj automatic al programului într-o zonă oarecare a memoriei centrale prin modificarea conținutului registrelor de bază.
4. (biol.) traducere a informației genetice.
5. (stră)mutare.

retranslație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. retranslation)

1. traducere nouă a unui text care a fost deja tradus anterior; retraducere.
2. traducere din nou a unui text în limba din care a fost tradus; retroversiune.
3. traducerea unui text într-o limbă nouă pornind de la o traducere deja făcută, mai degrabă decât pornind de la textul original.

rototranslație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rototranslation)

1. mișcare complexă a unui corp, constând din rotația sa în jurul unei axe și din translația în jurul acelei axe.

cremalieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crémaillère)

1. bară dințată dreaptă care se angrenează cu o roată dințată cilindrică folosită la cricuri, la unele mașini-unelte etc. pentru transformarea mișcării de rotație în mișcare de translație și invers.
2. traseu de tranșee și șanțuri de comunicație, având forma unor trepte foarte largi.

elicoidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hélicoïdal)

1. în formă de elice; care prin mișcare descrie o elice.
2. (matem.) mișcare ~ă = mișcare formată din combinația dintre o translație și o rotație în jurul unei axe (un obiect care se mișcă de-a lungul unei axe fixe, rotindu-se în jurul acelei axe).
3. (tehnol.) angrenaj ~ = angrenaj conic sau cilindric având profilul dinților în formă de elice, care asigură silențiozitate și rezistență.
4. (var.) helicoidal.

încastra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. encastrer)

1. a înțepeni, a lega fix două corpuri în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație.

încastrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. încastra)

1. acțiunea de a încastra și rezultatul ei; încastrat.
2. mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație.
3. (var.) incastrare.

șuber

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Schieber)

1. piesă mobilă în formă de placă, cu mișcare de translație ghidată, la închiderea parțială sau completă a unui orificiu ori canal prin care se scurge un fluid, un material granulat etc.

transla

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (translaţie)

1. a transpune dintr-o limbă într-alta; a traduce; a translata.
2. a deplasa prin translație.