transla

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (translaţie)

1. a transpune dintr-o limbă într-alta; a traduce; a translata.
2. a deplasa prin translație.

translare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. transla)

1. acțiunea de a transla; translație.

translata

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. translater)

1. a transla.
2. a converti un fișier de date al unui calculator dintr-un format de fișier în altul; a converti un program dintr-un limbaj de programe sau sistem de operare în altul.

translatare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (translata)

1. acțiunea de a translata.
2. (inform.) traducere a instrucțiunilor dintr-un limbaj în altul în cadrul unui ordinator.

translație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. translation, lat. translatio)

1. deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele acestora să se miște de-a lungul unor drepte paralele, parcurgând distanțe egale.
2. (mat.) transformare geometrică punctuală, determinată de un vector, astfel încât unui punct din spațiu să-i corespundă un alt punct.
3. (inform.) decalaj automatic al programului într-o zonă oarecare a memoriei centrale prin modificarea conținutului registrelor de bază.
4. (biol.) traducere a informației genetice.
5. (stră)mutare.

translativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. translatif)

1. (jur.; despre acte) prin care se transferă un drept.

translator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. translateur, lat. translator)

1. s. m. f. traducător oficial atașat unui for diplomatic, administrativ sau judecătoresc.
2. s. n. transformator electric care asigură adaptarea impedanței de intrare a instalației de telecomunicații la impedanța caracteristică liniei.
3. (inform.) program specializat care traduce instrucțiunile din limbaj de programare în limbajul intern al unui calculator, încât acesta să îl înțeleagă și să-l poată executa.

cremalieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crémaillère)

1. bară dințată dreaptă care se angrenează cu o roată dințată cilindrică folosită la cricuri, la unele mașini-unelte etc. pentru transformarea mișcării de rotație în mișcare de translație și invers.
2. traseu de tranșee și șanțuri de comunicație, având forma unor trepte foarte largi.

elicoidal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hélicoïdal)

1. în formă de elice; care prin mișcare descrie o elice.
2. (matem.) mișcare ~ă = mișcare formată din combinația dintre o translație și o rotație în jurul unei axe (un obiect care se mișcă de-a lungul unei axe fixe, rotindu-se în jurul acelei axe).
3. (tehnol.) angrenaj ~ = angrenaj conic sau cilindric având profilul dinților în formă de elice, care asigură silențiozitate și rezistență.
4. (var.) helicoidal.

interpret, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interprète, lat. interpres)

1. cel care dă o explicație, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător.
2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat să arate dorințele, voința cuiva.
3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor.

încastra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. encastrer)

1. a înțepeni, a lega fix două corpuri în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație.

încastrare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. încastra)

1. acțiunea de a încastra și rezultatul ei; încastrat.
2. mod de legătură a două corpuri solide, care împiedică orice mișcare de rotire sau de translație.
3. (var.) incastrare.

macroasamblor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. macroassembler)

1. (inform.) asamblor cu facilități de macroprelucrare, capabil să efectueze translatarea unui program scris într-un macrolimbaj de asamblare.