diplomatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)

1. adj. referitor la diplomație, de diplomat.
2. corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniștrilor și reprezentanților străini care se află în capitala unui stat.
3. abil, calculat.
4. s. f. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărților și a altor documente oficiale.
5. diplomație (1).

diplomaticamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (it. diplomaticamente)

1. într-un mod diplomatic, ca diplomații.
2. pe cale diplomatică, prin mijloacele diplomației.
3. (prin analogie) cu finețe și pricepere.

diplomaticesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (diplomatic + -esc)

1. referitor la diplomație sau la diplomați; care aparține diplomației sau diplomaților; diplomatic.

acredita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
2. a face demn de crezare.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv.

acreditare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acredita)

1. acțiunea de a acredita.
2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.

acreditat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (acredita)

1. (și s.) împuternicit ca reprezentant diplomatic.

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv.

agrea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. agréer)

1. a primi favorabil; a simpatiza.
2. a accepta un reprezentant diplomatic.

aide-memoire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aide-mémoire)

1. îndreptar cuprinzând esențialul cunoștințelor unui domeniu, care trebuie memorate.
2. notă înmânată personal de un agent diplomatic celeilalte părți.