bruiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brouillage)

1. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepției undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență.

maleficiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. maleficium, fr. maléfice)

1. faptă rea, greșeală voită; pagubă.
2. farmece cu ajutorul cărora se pretindea că se vatămă recoltele, oamenii, animalele etc.

reflector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réflecteur)

1. s. n. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcție fluxul luminos emis de sursa de lumină.
2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită.
3. telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă.
4. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mări directivitatea.
5. s. m. personaj literar, purtătorul de cuvânt al autorului.

reticență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réticence, lat. reticentia)

1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune.
2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună.

volan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. volant)

1. garnitură dintr-o fâșie de țesătură ușoară sau de dantelă, încrețită sau plisată, drept podoabă pe rochii, la mâneci etc.
2. piesă din dispozitivul de direcție al unui autovehicul cu ajutorul căreia se poate îndrepta vehiculul în direcția voită.
3. piesă în formă de roată cu ajutorul căreia se pun în mișcare anumite mașini, se acționează mecanisme etc.

turișat

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (turișa)

1. lunecare voită (a copiilor) pe gheață.