circumvalațiune
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. circonvallation)
Etimologie: (fr. circonvallation)
1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc.
2. (istorie) linie continuă de apărare stabilită de asediatori și care este destinată să-i protejeze împotriva unei armate care vine în ajutorul celor asediați și/sau să îi împiedice pe aceștia din urmă să primească provizii din exterior.
3. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat.
4. (var.) circumvalație.