complexa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. complexer)

1. a crea complexe, a consolida un sentiment de inferioritate; a inhiba.
2. (antonim) a se decomplexa.

complexat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. complexé)

1. (cel) care suferă de complexe, în special de un complex de inferioritate.

decomplexa

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (fr. décomplexer)

1. (fam.) a pierde orice complex, reținere; a-și îndepărta complexele.

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

albuminoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albuminoïde)

1. adj. de felul albuminei.
2. s. n. proteină complexă, ca albumina, din țesuturile cartilaginoase.
3. substanțe proteice din citoplasmă.

amoniacat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. ammoniacate)

1. sare complexă cu amoniac a metalelor grele; amoniat.

avangardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. avant-garde)

1. detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a face siguranța pe direcția de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizație politică conducătoare, care se situează pe pozițiile cele mai înaintate în cadrul unei mișcări sociale, politice, naționale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mișcare literar-artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor consacrate și a tradiției, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii, asumându-și rol de precursor; avangardism.

balcanistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Balkanistik)

1. știință complexă care studiază limbile, literatura și istoria popoarelor balcanice; balcanologie.

cerebrozidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérébroside)

1. substanță lipoidă complexă din țesutul nervos, cu rol important în metabolismul celulei nervoase.