lușa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. loucher)

1. a se uita cruciș, sașiu; (fam.) a privi cu invidie.

cățelușă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cățea + -ușă)

1. (zool.) diminutiv al lui cățea; cățea (mică). (var.) cățălușă.

plusa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (plus2)

1. (la jocul de cărți) a miza mai mult decât cei dinainte.
2. a da mai mult decât este necesar.

plușa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pluş)

1. a executa operația de plușare.

tăbălușă

Parte de vorbire:  s.f. (Transilv.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. (zool.) diminutiv al lui cățea; cățea (mică); cățelușă, (Transilv.) tăbălușcă.

vițelușă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vițea + -elușă)

1. diminutiv al lui vițea; vițea mică; (Transilv.) vițelucă, (Mold.) vițelușcă.

baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

endoproteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endoprothèse)

1. proteză inclusă în interiorul corpului.

matrice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. matrice, lat. matrix, -icis)

1. organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naștere; uter.
2. (fig.) origine.
3. substanța fundamentală a țesutului conjunctiv.
4. partea fundamentală, nediferențiată, a citoplasmei, a cromozomilor etc.
5. substanță în care este inclusă o fosilă.
6. (mat.) tablou dreptunghiular dintr-un anumit număr de linii sau rânduri dispuse în coloane.
7. (stat.) aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente.

mochetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. moquette)

1. țesătură plușată, din fire de lână și de in sau cânepă, folosită drept covor sau la capitonarea mobilelor.

necrobioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nécrobiose)

1. necroză locală a unei zone dintr-un țesut sau organ, inclusă în țesuturile vii.

plușa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pluş)

1. a executa operația de plușare.