Dictionar

turbație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Turbation)

1. deplasare a materiei în sol sau în depozitele mobile superficiale sub acțiunea înghețului și dezghețului.
 

crioturbație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryoturbation)

1. modificare a solului sub efectul înghețului.
 
 

perturbație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perturbation, lat. perturbatio)

1. perturbare.
2. ~ii atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a vremii.
 

celeritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. célérité, lat. celeritas)

1. iuțeală, repeziciune, viteză.
2. viteza de propagare a undei, a perturbației printr-un mediu fluid în repaus.
 
 

disglobulinemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysglobulinémie)

1. perturbație a echilibrului între diferitele globuline ale plasmei sangvine.
 

masturbatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. masturbatoire)

1. referitor la masturbație.
2. legat de masturbare, de autosatisfacerea impulsurilor sexuale.