OK
X
reparativ
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. reparative)
1.
care
repară
sau
intenționează
să
repare;
reparator,
reparatoriu.
2.
despre
sau
referitor
la
o
reparație.
dispoziție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. disposition, lat. dispositio)
1.
prevedere
obligatorie
cuprinsă
într-un
act
normativ;
măsură,
hotărâre
luată
de
un
organ
ierarhic
superior,
obligatorie
pentru
organul
în
subordine;
ordin.
2.
~
de
plată
=
ordin
scris
prin
care
o
întreprindere,
organizație,
instituție
etc.
dispune
băncii
să
facă
anumite
plăți
din
contul
său;
la
~
=
la
îndemână.
3.
dispunere,
așezare
într-o
anumită
ordine;
alcătuire
potrivit
unui
anumit
plan.
4.
stare
sufletească.
5.
posibilitate
de
a
dispune
(de).
6.
aptitudine,
înclinație;
vocație.
7.
(pl.)
pregătiri,
preparative.
8.
(var.)
(înv.)
dispozițiune.
preliminar, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. préliminaire)
1.
I.
care
precedă
sau
pregătește
o
acțiune,
un
fapt;
(prin
ext.)
prealabil.
2.
II.
etapa
de
introducere
sau
pregătire
pentru
ceva
mai
important.
3.
(pl.)
ceea
ce
servește
ca
bază
la
o
înțelegere;
preparative.
4.
etapă
competițională
în
care
sunt
selecționați
participanții
pentru
faza
finală
a
unei
întreceri
sportive.
pregătire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. pregăti)
1.
acțiunea
de
a
(se)
pregăti
și
rezultatul
ei;
pregătit.
2.
aranjare
din
timp;
punere
la
punct,
preparare;
(la
pl.)
preparative.
3.
instruire,
însușire
de
cunoștințe.
4.
ansamblu
de
cunoștințe
(într-un
domeniu)
de
care
dispune
cineva.
5.
(expr.)
a
avea
~
=
a
fi
bine
instruit.
6.
(expr.)
~
de
artilerie
=
tragere
de
artilerie
care
precedă
declanșarea
atacului
propriilor
trupe.