Dictionar

asimilație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assimilation, lat. assimilatio)

1. asimilare.
2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism.
 

catabolism; dezasimilație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT catabolismus; dissimilatio
2. FR catabolisme; dissimilation
3. EN catabolism; destructive metabolism; dissimilation katabolismus
4. DE Katabolismus Abbau im Stoffwechsel; zerlegender Stoffwechsel; Dissimilation; Abbauprozeß
5. RU кaтaболизм; диссимиляция
6. HU katabolizmus, lebomlás, disszimilatorikus folyamat
 

dezasimilație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désassimilation)

1. dezasimilare.
2. totalitatea proceselor metabolice de descompunere a substanțelor, care au loc în organismele vii; catabolism.
 

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.
 

anabolism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anabolisme)

1. (biol.) prima fază a metabolismului, în timpul căreia materialele nutritive sunt transformate, prin sinteză, în țesut viu; asimilație.
 

asimilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( asimila)

1. acțiunea de a asimila.
2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influența altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilație.
3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.
 

biotonus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. biotonus)

1. raportul dintre asimilație și dezasimilație în organism.
 

catabolism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. catabolisme)

1. (biol.) fază a metabolismului în timpul căreia materialele asimilate de țesuturi sunt transformate în energie; mulțimea reacțiilor de degradare moleculară ale organismului în cauză; dezasimilare, dezasimilație.
 

cinetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cinétique, gr. kinetikos)

1. adj. referitor la mișcare.
2. energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mișcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilație; artă ~ă = artă care atribuie mișcării reale aceeași importanță estetică precum formei, culorii, liniei și compoziției.
3. s. f. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei.
4. studiu al vitezei reacțiilor chimice.