Dictionar

drept-credincios

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (compus)

1. (adesea substantivat) care face parte din Biserica creștină ortodoxă; bun creștin.
 

adventist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.
2. I. care aparține adventismului, privitor la adventism.
3. II. (religie) credincios care așteaptă o nouă venire a lui Hristos pe pământ.
 

catolic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)

1. I. care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc.
2. referitor la religia creștină și la biserica condusă de papa de la Roma.
3. II. adept al catolicismului; papistaș.
4. persoană care aparține religiei catolice.
5. (antonime) necredincios, păgân.
 

catolicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catholicité)

1. caracter catolic, universal.
2. totalitatea credincioșilor catolici.
 

consecvent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conséquent, lat. consequens)

1. adj., adv. (despre oameni) care acționează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale.
2. (despre o vale) orientată pe direcția înclinării straturilor.
3. s. n. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen.
4. (log.) al doilea element al unei judecăți ipotetice; consecință (2).
5. a doua secțiune a unei fraze muzicale.
 

devotat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (devota)

1. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2).
 

diocez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diocésain)

1. credincios al unei dioceze.