Dictionar

codirector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. codirecteur)

1. cel care deține conducerea (unei instituții) cu altcineva.
 

director 1, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)

1. adj. care dirijează, care orientează, care trasează direcții.
2. roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul.
3. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare.
4. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene.
5. s. f. (mat.) curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice.
6. (la conice) polara unuia dintre focare.
 

director 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. directeur, lat. director)

1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei direcții dintr-un organ central.
2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2).
 

directorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. directorat)

1. funcția de director și durata cât ea este deținută de cineva.
2. local unde funcționează o direcție.
3. consiliu de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799; directoriu.
 

directorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. directorial)

1. care aparține sau care se raportează unui consiliu de administrație, unui director; (înv.) directoresc.
 

directoriat

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (director + -at)

1. funcția de director.
2. directorat.
 

capitular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capitulaire)

1. referitor la capitul1, la canonici.
2. cancelar ~ = canonic director de studii în școlile catedralelor din evul mediu; scrisoare ~ă = scrisoare care notifică canoanele unui conciliu.
 

directoire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. directoire)

1. stil ~ (și s. n.) = stil dezvoltat în timpul Directoratului în Franța, în decor, mobilier și modă, care se caracterizează prin inspirația din vechea artă egipteană, precum și din cea greco-romană.
 

director 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. directeur, lat. director)

1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei direcții dintr-un organ central.
2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2).
 

directorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. directorat)

1. funcția de director și durata cât ea este deținută de cineva.
2. local unde funcționează o direcție.
3. consiliu de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799; directoriu.
 

directorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. directorial)

1. care aparține sau care se raportează unui consiliu de administrație, unui director; (înv.) directoresc.
 

directoriu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. directoire)

1. consiliu însărcinat cu conducerea unei instituții, întreprinderi, organizații etc.
2. (istorie) consiliu de cinci persoane, care a guvernat Franța din 1795 până în 1799, instituit prin Constituția anului III; directorat.