Dictionar

englez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. inglese, fr. anglais)

1. (locuitor) din Anglia.
2. (s. f.) limbă germanică vorbită de englezi.
 

englezi

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (englez)

1. I. a da un caracter, un stil englezesc; a transforma în englez.
2. II. a lua un stil, un aspect englezesc; a se transforma în englez.
3. (var.) (înv.) a (se) inglezi.
 

englezire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (englezi)

1. faptul de a introduce în limbă cuvinte și expresii engleze inutile și nepotrivite.
 

englezism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (englez + -ism)

1. cuvânt sau expresie împrumutată din limba engleză și utilizată într-o altă limbă; anglicism.
2. idiotism specific limbii engleze; anglicism.
 

englezit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (englezi)

1. adaptat la specificul englezesc; transformat după modelul limbii engleze; (var.) englesat.
 

englezoaică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (englez + -oaică)

1. femeie care face parte din populația de bază a Angliei sau este originară de acolo; engleză.
 

american, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. américain)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din S.U.A., din America.
2. (s. f.) limba engleză vorbită în S.U.A. și în Canada.
 

americanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. américanisme)

1. cuvânt, expresie proprii englezei americane; cuvânt de origine americană pătruns într-o altă limbă.
2. purtare specifică americanilor.
3. tendință de a imita felul de a fi al americanilor.
 

anglaise

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglaise)

1. vechi dans popular, de origine engleză, foarte vioi, cu structură bipartită, executat în grup, dansatorii schimbându-și necontenit locul prin repetarea aceleiași figuri; contradans.
 

anglicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglicisme)

1. cuvânt, expresie proprii limbii engleze; cuvânt pătruns într-o altă limbă și încă neintegrat în aceasta.
2. caracteristică, obicei tipic englezesc.
 

anglicist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. angliciste)

1. specialist în limba, literatura și civilizația engleză (anglo-saxonă); anglist.
 

angliciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. angliciser)

1. tr. a da un aer, un accent englezesc.
2. refl. a lua un caracter englez.