OK
X
fason
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. faşon)
1.
fel,
manieră
în
care
este
făcut
un
lucru;
format
al
unei
haine,
pălării
etc.;
croială.
2.
(fam.;
pl.)
nazuri,
mofturi.
fasona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. faşonner)
1.
a
da
o
anumită
formă
unui
lucru.
2.
a
prelucra
prin
deformare
plastică
un
material,
în
vederea
realizării
unui
obiect
de
o
anumită
formă.
3.
(fig.)
a
modela
caracterul
cuiva.
fasonaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. façonnage)
1.
acțiunea,
arta
de
a
fasona;
rezultatul
acestei
acțiuni;
fasonare,
fasonat.
2.
ansamblu
de
operații
efectuate
pentru
a
da
formă
unui
material
oarecare.
3.
(silv.)
ansamblu
de
operații
destinate
transformării
copacilor
tăiați
în
produse
utilizabile.
4.
(fig.)
modelare
a
caracterului,
a
personalității
et
cetera
cuiva.
fasonare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fasona)
1.
acțiunea
de
a
fasona;
fasonaj,
fasonat.
2.
operație
prin
care
arborii
doborâți
sunt
curățați
de
crengi,
cojiți,
retezați
și
stivuiți.
3.
scurtarea,
prin
tăiere,
a
rădăcinilor
și
a
lăstarilor
puieților
și
butașilor
de
viță
de
vie,
în
vederea
plantării.
fasonat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fasona)
1.
acțiunea
de
a
fasona;
fasonaj,
fasonare.
2.
realizare
a
formei
unui
obiect.
3.
(fig.)
modelare
a
caracterului,
a
personalității
etc.
cuiva.
4.
(silv.)
ansamblu
de
operații
prin
care
arborii
doborâți
se
transformă
în
produse
utilizabile.
fasonat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fasona, cf. fr. façonné)
1.
care
a
suferit
operația
de
fasonare.
2.
(despre
obiecte)
care
a
primit,
căruia
i
s-a
dat
o
anumită
formă,
prin
prelucrare.
3.
(fig.)
format
într-un
anumit
spirit.
4.
(silv.;
despre
copacii
doborâți)
care
este
prelucrat
și
clasat.
5.
(hort.)
ale
cărui
ramuri
și
rădăcini
au
fost
scurtate.
6.
(fig.;
fam.)
care
face
fasoane,
nazuri;
mofturos;
năzuros;
capricios.
fasonator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fasona + -tor, cf. fr. façonnier)
1.
muncitor
care
fasonează.
degroșaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. dégrossissage)
1.
acțiunea
de
a
degroșa
și
rezultatul
ei;
fasonarea
unui
material;
degroșare.
2.
(despre
piese
brute)
prelucrare
prin
așchiere
și
aducere
la
o
formă
și
la
o
dimensiune
apropiată
de
cele
finale.
estampare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. estampage)
1.
(tehn.)
fasonare,
prin
deformare
plastică
la
rece,
a
unei
bucăți
de
metal
cu
ajutorul
matrițelor.
2.
tehnică
decorativă
în
ceramică
și
pentru
alte
materiale,
folosind
un
tipar
cu
motivul
în
relief;
estampaj.
3.
imprimare
a
unei
inscripții,
a
unui
sigiliu
sau
a
unui
relief
plat
prin
apăsarea
unei
foi
de
hârtie
umezite,
a
unei
pelicule
de
masă
plastică
etc.
fasonaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. façonnage)
1.
acțiunea,
arta
de
a
fasona;
rezultatul
acestei
acțiuni;
fasonare,
fasonat.
2.
ansamblu
de
operații
efectuate
pentru
a
da
formă
unui
material
oarecare.
3.
(silv.)
ansamblu
de
operații
destinate
transformării
copacilor
tăiați
în
produse
utilizabile.
4.
(fig.)
modelare
a
caracterului,
a
personalității
et
cetera
cuiva.
fasonator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fasona + -tor, cf. fr. façonnier)
1.
muncitor
care
fasonează.
fasonare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fasona)
1.
acțiunea
de
a
fasona;
fasonaj,
fasonat.
2.
operație
prin
care
arborii
doborâți
sunt
curățați
de
crengi,
cojiți,
retezați
și
stivuiți.
3.
scurtarea,
prin
tăiere,
a
rădăcinilor
și
a
lăstarilor
puieților
și
butașilor
de
viță
de
vie,
în
vederea
plantării.
fasonat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fasona)
1.
acțiunea
de
a
fasona;
fasonaj,
fasonare.
2.
realizare
a
formei
unui
obiect.
3.
(fig.)
modelare
a
caracterului,
a
personalității
etc.
cuiva.
4.
(silv.)
ansamblu
de
operații
prin
care
arborii
doborâți
se
transformă
în
produse
utilizabile.