Dictionar

 

fermentat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fermenta)

1. care a suferit un proces de fermentare.
2. (în special) descompus, alterat, stricat.
 
 

fermentație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fermentation, lat. fermentatio)

1. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe, sub influența fermenților.
2. substanță fermentată.
 

fermentativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fermentatif)

1. care poate fermenta sau produce o fermentație.
 

fermentator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fermenta + -[ă]tor)

1. persoană care lucrează în stațiunile de fermentare.
 
 
 

antizimic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antizymique)

1. (substanță) care împiedică fermentațiile; antizimotic.
 

apozimază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apozymase)

1. component proteic termolabil al zimazei, enzimă care produce fermentația alcoolică.
 
 

cantal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantal)

1. brânză de rețetă franțuzească, fermentată, cu pastă dură.
 

chester

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chester)

1. brânză fermentată ca o pastă tare, din Anglia.