OK
X
fermitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. fermeté)
1.
caracter
ferm;
hotărâre
neclintită,
statornicie.
consistență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. consistance, it. consistenza)
1.
stare
a
unui
corp
care
are
un
anumit
grad
de
densitate.
2.
rezistență
opusă
de
un
corp
la
deformare,
la
sfărâmare.
3.
(fig.)
soliditate,
tărie;
fermitate.
4.
(mat.)
coerență
(2).
5.
(log.)
însușire
a
unui
sistem
axiomatic
de
a
nu
fi
contradictoriu.
decizie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décision, lat. decisio)
1.
hotărâre;
rezoluție.
2.
act
cu
caracter
obligatoriu,
normativ
al
unui
organ
de
conducere
care
stabilește
direcția
unei
acțiuni
și
modul
ei
de
realizare.
3.
sentință
dată
de
o
instanță
judecătorească
superioară
asupra
unui
recurs.
4.
fermitate.
energie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. énergie, lat. energia, gr. energeia)
1.
capacitate
a
unui
sistem
de
a
efectua
un
lucru
mecanic
sau
o
altă
acțiune
echivalentă.
2.
forță,
putere,
vigoare.
3.
fermitate,
hotărâre
în
atitudini,
în
acțiuni.
inflexibilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inflexibilité)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
inflexibil.
2.
(fig.)
fermitate,
tărie,
intransigență.
intrepiditate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. intrépidité)
1.
însușirea
celui
intrepid;
fermitate
de
neclintit
în
caz
de
primejdie;
curaj,
îndrăzneală;
tenacitate.
2.
(var.)
(înv.)
întrepiditate.
oportunism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. opportunisme, rus. opportunizm)
1.
curent
ideologic-politic
(în
mișcarea
muncitorească)
care
promova
ideea
renunțării
la
mijloacele
luptei
revoluționare.
2.
lipsă
de
conduită
morală,
de
fermitate
și
de
principialitate,
urmărind
satisfacerea
intereselor
personale;
oportunitate
(2).