OK
X
moderat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. modéré, lat. moderatus)
1.
potrivit
ca
intensitate,
valoare,
mărime
etc.
2.
modest,
cumpătat.
moderație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. modération, lat. moderatio, it. moderazione)
1.
însușirea
de
a
fi
moderat;
cumpătare.
moderato
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. moderato)
1.
adv.
(muz.)
moderat,
potrivit,
între
allegro
și
andante.
2.
s.
n.
parte
dintr-o
compoziție
muzicală
executată
în
acest
tempo.
moderator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore, /III/ engl. moderator)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(factor)
care
moderează.
2.
s.
m.
substanță
care
încetinește
mișcarea
neutronilor
rezultați
dintr-o
fisiune
nucleară.
3.
inhibator
care
încetinește
reacția
de
polimerizare.
4.
s.
m.
f.
cel
care
conduce,
îndrumă
o
dezbatere
publică,
o
masă
rotundă
și
trage
concluziile.
5.
s.
n.
dispozitiv
de
reglare
a
vitezei
de
mișcare
a
unui
mecanism.
6.
dispozitiv
la
unele
piane
și
pianine
cu
ajutorul
căruia
coardele
se
acoperă
cu
o
bucată
de
pâslă,
sunetul
devenind
foarte
slab.
7.
(electr.)
disc
de
cupru
destinat
a
slăbi
oscilațiile
unui
indice
magnetic.
alemandă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allemande)
1.
vechi
dans
de
origine
germană,
inițial
vesel,
vioi,
ulterior
moderat,
grav;
melodia
corespunzătoare.
cantabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. cantabile, lat. cantabilis)
1.
melodios,
expresiv;
cu
ritm
moderat.
cupid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cupide, lat. cupidus)
1.
care
este
condus
de
o
dorință
violentă
și
nemoderată
de
a
poseda
(ceva);
lacom.
2.
apucător,
avid
de
câștig;
hrăpăreț.
3.
(antonime)
generos,
dezinteresat.
extremist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. extrémiste)
1.
I.
care
ține
de
extremism.
2.
care
depășește
limitele
normale,
moderate.
3.
care
este
în
favoarea
ideilor,
a
soluțiilor
extreme.
4.
II.
adept
al
extremismului.
5.
persoană
care
susține,
proferează
idei
extreme.
6.
(antonime)
moderantist,
moderat.
farandolă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. farandole)
1.
dans
popular
de
origine
provensală
(cu
acompaniament
de
flaut
și
tamburină,
în
mișcare
moderată),
pe
care
mai
multe
persoane
îl
execută
ținându-se
de
mână
și
formând
un
lanț;
melodia
corespunzătoare.
gavotă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gavotte)
1.
vechi
dans
francez,
de
origine
populară,
cu
mișcare
moderată,
asemănător
cu
gagliarda;
melodia
corespunzătoare,
care
într-o
suită
instrumentală
precedă
sarabanda.