canton
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. canton)
Etimologie: (fr. canton)
1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc.
3. sector al unui drum.
4. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia.