Dictionar

romantic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. romantique, germ. romantisch)

1. adj. care amintește de frumusețea locurilor descrise în romane; pitoresc.
2. care aparține romantismului; propriu acestei mișcări.
3. care evocă atitudini, teme specifice romantismului; fabulos.
4. visător, melancolic.
5. (s. m. f.) scriitor care aparține romantismului.
 

romanticiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (engl. romanticize)

1. a interpreta, a vedea sau a portretiza ceva într-o manieră romantică (nerealistă, idealizată); a romantiza.
 

bacanal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă.
 

bifor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bifora)

1. (în stilul romantic și gotic; despre o deschidere) cu două uși sau canaturi despărțite printr-o colonetă, fiecare terminându-se printr-un arc.
2. uter ~ = malformație a uterului al cărui col prezintă două orificii.
 

demon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)

1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăților etc.
2. diavol, drac.
3. (fig.) om rău.
4. (în literatura romantică) ființă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreția, frumusețea fizică etc.
5. (în poezie) geniu chinuit de neliniște, care stârnește pasiuni, dorințe.
 

deromantiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + romantiza)

1. a înlătura caracterul romantic (a ceva).
 

exotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exotisme)

1. însușirea de a fi exotic.
2. tendință în arta și literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje și obiceiuri exotice.
 

lakist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lakiste)

1. adj., s. m. f. (poet) care aparține școlii lakiste.
2. adj. școală ~ă = grupare literară romantică engleză de la începutul sec. XIX, care critica civilizația industrială, recomandând întoarcerea la viața patriarhală și la natură.