inerție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inertie, lat. inertia)

1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie.
2. ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere.
3. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
4. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi.
5. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie.

abulie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aboulie)

1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinței.
2. (fig.) inerție.

apatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.
2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.
3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.

atonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atonie, gr. atonia)

1. diminuare a elasticității țesuturilor; lipsă de vitalitate.
2. (fig.) inerție morală sau intelectuală.

inert, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inerte, lat. iners)

1. nemișcat, neînsuflețit, mort.
2. moale, molâu, lipsit de vigoare.
3. (fiz.) cu inerție; referitor la inerție.
4. (chim.; despre elemente, substanțe) lipsit de reactivitate față de alte substanțe.

inerțial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. inerziale)

1. (fiz.) referitor la inerție, de inerție.
2. sistem ~ = sistem de referință în raport cu care se verifică principiul inerției.

somnolență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. somnolence, lat. somnolentia)

1. stare intermediară între veghe și somn; (înv.) semisomn.
2. stare de inerție, inactivitate sau toropeală, legată de oboseală, căldură sau frig; moleșeală.
3. (med.) stare asemănătoare somnului superficial care se întâlnește în anumite boli; torpoare.
4. (fig.) stare de inerție, de pasivitate a unei persoane, a unui grup social, a unei comunități.