eritem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érythème, gr. erythema)

1. înroșire a pielii, ca urmare a unei congestii.

item 1

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. item)

1. de altfel, în plus.

item 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. item)

1. temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia.
2. termen de apreciere în problemele analitice.
3. termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat.
4. (psih.) situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile.

anită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anite)

1. (med.) inflamație a anusului sau a regiunii anale.
2. (med.) ~ streptococică = infecție bacteriană superficială legată de streptococii beta-hemolitici de grup A, care se manifestă sub forma unui eritem perianal dureros.

biodozimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + dozimetru)

1. aparat pentru stabilirea cantității de raze ultraviolete necesară spre a produce un eritem minim.

bitematic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bitematico)

1. referitor la bitematism.
2. cu două teme.

bromodermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bromodermie)

1. ansamblu de accidente cutanate (prurit, eritem, inflamații) datorate ingestiei de alimente conținând brom.

enciclopedism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encyclopédisme)

1. caracter enciclopedic; erudiție vastă.
2. (med.) sindrom caracterizat prin tendința de a desfășura o activitate politematică în diverse domenii ale artei și științei.

eritematos, -oasă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. érythémateux)

1. I. care se referă la eritem, care prezintă caracteristicile acestuia.
2. II. bolnav care suferă de eritem.