Dictionar

luminozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luminosité)

1. însușire a unui corp, a unui loc etc. de a fi luminos.
2. proprietate a unui sistem optic de a transmite lumina pe care o primește.
3. strălucire a stelelor, energia radiantă emisă de acestea în unitatea de timp.
4. (fig.) seninătate, optimism.
 

voluminozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. voluminosity)

1. caracterul a ceea ce este voluminos.
 

astrometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Astrometer)

1. aparat fotometric pentru măsurarea și compararea gradului de luminozitate a aștrilor.
 

efluviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effluve, lat. effluvium)

1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică.
2. (fig.) curent, flux fluid, suflu.
3. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă.
4. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic.
 

eritropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. érythropsie)

1. (med.) defect de vedere constând în a percepe obiectele colorate în roșu (această discromatopsie este cunoscută schiorilor care au fost expuși prea mult timp la o luminozitate foarte puternică).
 

-FOT, -FOTĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. phos, photos „lumină”)

1. „lumină, luminozitate, radiație”.
 

fotocromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. photochromatique)

1. a cărui cromaticitate este în funcție de luminozitate; fotocrom.
 

gigant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. gigante, lat. gigas, -ntis)

1. s. m. (mit.) nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă și foarte puternice, care s-au răsculat împotriva lui Zeus.
2. uriaș.
3. (fig.) construcție, clădire, avion de mari dimensiuni.
4. (fig.) persoană care se remarcă prin calități excepționale.
5. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate.